Intr-o dimineata ma suna mama: „Da maica, eu am niste carnete de cecuri, de la revolutie, ce fac cu ele?” Foarte curios, o intreb mai multe si aflu ca in decembrie ’96 a deschis la CEC doua carnete in valoare de cate 5.000 lei fiecare, cate unul pentru fiecare copil. Erau din cele cu posibilitatea de castig a unei masini Dacia.Una peste alta, o rog sa mi le trimita.

Cand am intrat in posesia lor am constatat ca ultimul calcul al dobanzii a fost in 2003 iar suma inscrisa pe carnet la sold era de peste 13.000 lei. Automat m-am gandit ca dupa opt ani suma este si mai mare, gratie dobanzii acumulate intre timp.

Parca nu-mi venea sa cred ca pot intra in posesia a cateva mii de euro „just like that”. Nerabdator, decid sa ma interesez la CEC.

Demersul meu a dovedit ca intr-adevar aveam de incasat bani, raspunsul l-am primit insa direct in moalele capului:

“In anul 2005, prin aplicarea Legii 348/2004 privind denominarea monedei nationale, sumele de pe produsele de economisire au fost supuse prevederilor acesteia. Astfel, in cazul prezentat, soldul de 13.287,72 lei vechi a devenit prin denominare 1,33 lei noi”.

Desi sunt absolvent de Finante-Banci, promotia 1995 a ASE-ului, marturisesc faptul ca nu pot sa inteleg cum dupa 25 de ani de economisire, tot ce poti primi – in urma depunerii a patru salarii medii pe economie – este contravaloarea unei calatorii cu metroul. Inca putin si veneam cu bani de acasa sa acopar eventualele cheltuieli ale bancii aferente acestui produs.

Nu stiu cata sinceritate si cat „job description” este in invitatia guvernatorului Isarescu de a economisi astazi in RON, dar ai mei chiar au crezut in LEU. Erau alte vremuri …